"Veneția, la crepuscul, emană o lumină nemaiîntâlnită în altă parte, fiindcă aici scânteierea cerului se unește cu scânteierea apei, adică se îmbină două infinituri sub ochii mirați ai mărginirii noastre omenești. Toată faima apusă a lumii se oglindește în acest oraș mirific, în care nu se simte doar urma pașilor lui Vivaldi sau Mozart, ai lui Ezra Pound sau Stravinski, ci și umbra lui Petru Cercel, a lui Vasile Alecsandri sau Nicolae Iorga. Peste toate, lumina aceasta, eternizată de Eminescu sub forma lunii ce „pătrunde înălbind păreții”, i-a atras și pe pictori. Între ei, maestrul Marcel Lupșe vine cu tușele sale inconfundabile, cu un suflu hrănit la Carpați și conduce mai departe Cetatea Dogilor spre nemurire. Câtă vreme mai sunt astfel de inamici ai perisabilului, precum artistul român transilvan menționat, Veneția nu se afundă în ape, ci, dimpotrivă, se înveșnicește spre ceruri."

acad. Ioan-Aurel POP - Preşedintele Academiei Române

Amfitrionul evenimentului: Marin Ecedi